Povestea 207

Un elev se întâlnește, după mulți ani, cu profesorul lui. Profesorul este salutat de fostul elev, apoi profesorul chiar îl recunoaste. Fostul elev îi reamintește că i-a fost profesor în clasa a treia. Continuând conversația profesorul îl întreabă ce a făcut în viață și cu ce se ocupă.

– Sunt profesor, sunt în sistemul educațional răspunde fostul elev.

– Ce te-a determinat să devii profesor, întreabă profesorul.

– Dumneavoastră a răspuns el. “Când am văzut ce impact ați avut asupra mea și când am înțeles ce impact pot avea asupra elevilor, am spus: asta vreau eu să devin.”

– De ce am avut eu acest impact?

– Nu vă aduceți aminte domnule profesor?”

“În clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care îl primise cadou de la tatăl, sau de la mama sa. Îmi trebuia și mie un ceas, și mi-a plăcut ceasul ăla, așa că… l-am furat. El v-a spus dumneavoastră și dumneavoastră ați făcut un anunț că cine a furat ceasul să-l dea înapoi. Aș fi vrut să fac asta, dar nu am avut curajul, îmi era rușine să vadă clasa ce am făcut.

Văzând că nimeni nu spune nimic, dumneavoastră ați încuiat ușa, ne-ați aliniat și ne-ați anunțat că ne veți căuta în buzunare și în felul acesta se va găsi ceasul, care va fi înapoiat proprietarului de drept.

M-am gândit ce urmează: ce rușine și ce imagine să vadă toți că am furat ceasul.

Dar d-umneavoastră ați completat:

– Aș vrea ca toți să închideți ochii, când voi căuta în buzunare.

– Și așa ați și făcut. Ați ajuns la mine, ați luat ceasul, ați continuat să căutați în buzunare până la capătul liniei de elevi, apoi la sfârșit ați înapoiat ceasul fără să pomeniți nimic, nici atunci și nici vreodată după aceea.

Dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea, nu ați făcut din mine un caz, nu m-ați făcut hoț, furăcios, nu ați pomenit nimic. Am înțeles atunci valoarea demnității, a cinstei și mi-am zis, profesor, astfel de profesor vreau să devin și eu.”

– Nu vă mai amintiți domnule profesor, spuse fostul elev?

– Nu

– Dar cum de nu vă amintiți, că este totuși ceva ce rămâne imprimat în memorie, un furt, o situație de genul acesta și, de asemenea, cel ce a făcut asta.

– Nu îmi amintesc, spuse profesorul, pentru că știu că și eu am închis ochii când am căutat în buzunare.

Lasă un răspuns