Iţic era al naibii de sărac. Şi într-o zi se duce la rabin.
-Rabi – zice -, aşa nu mai pot trăi. Am şapte copii, o nevastă şi o soacră, plus vreo două mătuşi, şi stăm cu toţii înghesuiţi într-un grajd. Mâncarea nu ne ajunge, lemne de foc nu avem, iar casă – nici atât. Zi-mi ceva, Rabi, ajută-mă, dă-mi un sfat!
Rabinul îl întreabă:
-Ai capră?.
-Am, Rabi, o sărăcie de capră, nici lapte nu mai dă…
-Du-te şi bag-o în grajd, să doarmă cu voi! Iţic face cum îi zice rabinul, apoi revine supărat:
-Rabi, e şi mai rău! Capra îşi face nevoile în grajd, nici nu mai poţi respira de aşa miros…
-Dar vacă ai?, îl întreabă rabinul.
-Am, dar abia se mai ţine pe picioare, zice Iţic.
-Bag-o şi pe ea în grajd, alături de voi! Iţic face cum îi zice rabinul, apoi se întoarce distrus:
-Rabi, m-ai nenorocit de tot! Vaca se balegă şi a început să mănânce hainele copiilor”.
-Ai cal?, îl întreabă rabinul.
-Am, Rabi, dar e o mârţoagă.
-Ia calul şi bagă-l în casă! Iţic se conformează, dar se întoarce la rabin şi mai supărat:
-Rabi, calul face mai multă mizerie decât capra şi vaca la un loc, iar noaptea nechează şi ne trezeşte din somn pe toţi!
-Dă afară calul!, îi zice rabinul.
Iţic se duce şi scoate calul din grajd, apoi se întoarce la rabin. -Ei, cum e?, îl întreabă acesta.
-Rabi, să ştii că e un pic mai bine”, zice Iţic.
-Scoate şi vaca!, îl sfătuieşte rabinul. Iţic procedează întocmai, apoi revine:
Rabi, acum e şi mai bine. Dacă nu ne-ar deranja capra aia…”
-Dă afară şi capra!, îi porunceşte rabinul.
Iţic face cum i se spune, apoi revine la rabin.
-Ei, cum e?, îl întreabă înţeleptul.
-Rabi, acum e bine de tot! Îţi mulţumesc că m-ai luminat. Ce m-aş fi făcut eu fără sfaturile tale?
Povestea 233
