O legendă din Rusia povesteşte cum un om şi pe patul de moarte se gândea doar la bani. Cu ultimele puteri luă cheia pe care o purta tot timpul la gât, îi arătă servitorului său dulapul şi-i dădu ordin să pună tot sacul cu bani în sicriul deja pregătit pentru el.
În cer zări o masă lungă pe care se aflau cele mai delicioase bucate:
-Spune-mi, te rog, cât costă pâinea? întrebă el.
-O copeică . i se răspunse.
Şi o sardea?
-La fel de mult.
-Şi această plăcintă?
-Fiecare produs costă o copeică.
El zâmbi pe sub mustaţă: Ieftin, se gândea el, incredibil de ieftin!
Îşi alese un platou întreg. Dar când a vrut să plătească cu banii săi din aur, vânzătorul nu acceptă monedele:
-Bătrâne, îi spuse el clătinând din cap, puţine ai învăţat în viaţă!
-Ce înseamnă aceasta, murmură bătrânul, banii mei nu sunt suficient de buni?
Vânzătorul îi răspunse:
-Noi nu acceptăm decât banii pe care cineva i-a dăruit.