Pastila 51
“Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare” ii spune Isus unei femei care i-a atins vesmintele cu scopul de a se vindeca.
De-a lungul istoriei, puterea sugestibilităţii a fost folosită de şamani şi doctori ca adjuvant în tratarea pacienţilor. Ritualurile de vindecare folosite de vraci se bazau pe convingerea anterioară a pacientului în privinţa eficienţei acestora, el vindecându-se ca urmare a credinţei în leacul prescris. În secolul al XX-lea, acest fenomen de vindecare a primit numele de „efectul placebo”, oamenii de ştiinţă recunoscând uluitoarea capacitate de autovindecare a corpului.
Doctorii ştiu astăzi că o pastilă placebo, ce nu conţine niciun ingredient activ, poate fi la fel de eficientă ca medicamentele consacrate în ameliorarea a numeroase simptome.
Efectul placebo, al cărui nume vine din limba latină şi înseamnă „voi face plăcere”, are un „frate”, pe „nocebo” (numele vine de la nocere, ce înseamnă „a face rău” în limba latină). Acest fenomen depinde de percepţiile şi aşteptările pacientului: dacă acesta crede că o substanţă îi va face rău, efectul va fi resimţit negreşit, în ciuda absenţei vreunui ingredient activ.
Efectul Nocebo, opusul lui Placebo, are loc si atunci cand pacientul isi induce starile adverse ce pot aparea ulterior administrarii unei substante cu conditia ca pacientul sa le cunoasca inainte.
Poate avea o gravitate maxima chiar si decesul.