Se spune ca un sculptor bun doar indeparteaza resturile de piatra din jurul statuii care se afla deja acolo ingropata in piatra.
Un tanar si-a ales meseria de sculptor tocmai pentru ca avea o intuitie remarcabila in privinta fiecarei pietre care o vedea. Stia ce o sa ciopleasca din ea, caci in fiecare roca vedea inauntru statuia.
Intr-o noapte a visat ca o sa faca statuia omului perfect.
A inceput sa caute in toate carierele bucata de stanca care sa-l infatiseze pe omul perfect.
Anii au trecut dar cautarile au fost zadarnice.
Puterile au scazut si abia mai putea sa ciopleasca .
Dupa ce puterile i-au secat si nu mai putea sa munceasca, avea obiceiul sa iasa la plimbare dupa amiaza.
S-a intalnit cu morarul si i-a marturisit necazul lui, ca simte ca moartea e aproape si inca nu a gasit piatra care infatiseaza omul perfect.
Morarul ( care ca si fierarul de multe ori reprezentau cei mai invatati oameni dintr-o comunitate ) l-a luat de mana si l-a condus in curtea morii unde o banala piatra veche de moara ,nemaifolosita de multi ani zacea intr-o margine. Ea aduna in scobitura ei apa de ploaie.
-Priveste !
Nedumerit a privit apa si pe el oglindindu-se in apa. O lacrima de fericire i-a aparut.
Sculptura care infatisa omul perfect se afla in fata lui.
