A fost odata un tanar pe nume Greuceanu.
Tot ce-si dorea el era sa fie cel mai priceput in manuirea armelor.
A plecat in lume si a studiat ani de zile sabia, ani de zile buzduganul, ani de zile sulita, ani de zile arcul sa ajunga cel mai bun .
Inspirat de maestrii cu care a studiat s-a gandit sa deschida cea mai grozava scoala de antrenament pentru razboinici.
Cand a venit acasa a vazut pe poarta de la intrarea in sat o sageata infipta in mijlocul unei tinte.
Apoi pe fiecare casa cate o tinta care avea o sageata in mijloc.
Naucit de uimire si necaz ca cineva din sat e mai bun decat el si trage mereu in mijlocul tintei, a renuntat la visul lui… nu a spus nimanui nimic, s-a dus acasa si a pus pe foc , arcul, sabia, sulita si buzduganul.
A reluat activitatile barbatilor din sat: lucrul pamantului si s-a inchis in el devenind un taciturn.
Dupa cateva luni a vazut o fetita care se juca cu un arc. Ea tragea o sageata si unde se infigea sageata desena o tinta in jurul ei.
