In Tara Furnicilor printesa implini varsta de maritat.
Cand sosira petitorii regele care nu vroia sa-si marite fiica le spuse ca o va da de sotie celui care va cara un graunte de grau pana sus pe un pom inalt.
Cand au vazut proba jumatate au plecat acasa gandindu-se ca e imposibil de realizat.
Din cei care s-au incumetat sa o inceapa tot mai multi renuntau caci auzeau multimea care le spunea ca:
“E imposibil !” ,
“E prea greu pentru orice furnica !”,
“Nu o sa reusiti !”,
“Lasati-va pagubasi !”
Pana la urma dupa o zi nu mai ramasese decat o furnica care punea grauntele in cate o gaura de scoarta , apoi il muta una mai sus si tot asa… dupa 3 zile ajunsese la jumatate , iar dupa 8 zile a ajuns in varf istovita dar in uralele multimii.
Dupa ce a coborat regele a intrebat-o cum de nu s-a dat batuta.
Dar ea nu a raspuns .
Dupa alte cateva intrebari fara raspuns furnicile si-au dat seama ca e surda ….
De atunci ma intreb si eu : se poate surzenia sa fie motivul reusitei ?