Un cerb trecea des pe la rău să se admire cât e de frumos.
Intotdeauna sufletul ii creștea când se uita la coarnele lui superbe, mari, simetric ramificate.
Dar când se uita la picioare credea ca sunt subțiri și urate.
Într-o zi l-a atacat un urs urias din spate în timp ce se oglindea în rău.
A sărit în apă și a început sa înoate.
Ursul după el.
A fost terifiat la început dar s-a liniștit repede când a văzut ce treba bună fac picioarele cele urâte și cum creste distanta între el și urs.
Doar că atunci când a ieșit pe malul celalalt, coarnele cele mari și frumoase s-au agățat de ramurile unor salcii crescute buluc pe malul apei.
A încercat sa se elibereze dar timpul a fost scurt.
Ultimul gând i-a fost la cât de nefolositoare i-au fost coarnele cele frumoase.
Poveste 49 Coarnele frumoase ale cerbului
