La intalnirea de 30 e ani de la terminarea liceului, fostii colegi povestind
evolutia lor in viata au pomenit adeseori cuvantul stress.
Pa la mijlocul catalogului, dirigintele a intrebat ;
-Cine vrea cafea?
Toata lumea a rasuns afirmativ.
A iesit scurt si s-a intors cu o tava plina cu cesti de cafele.
Cestile erau diferite care de care mai frumoase dar si 3 simple de ceramica obisnuita, albe, nepictate
Dupa ce fiecare si-a expus viata, cu intelepciune de dascal a luat cuvantul dirigintele . O remarca mi-a retinut atentia:
– Toata lumea dorea cafea, dar toata lumea a tintit spre cestile scumpe, complicate, frumoase. Cele simple desi contin acelasi lichid ,ce putem sa spunem ca simbolizeaza viata ,nu au avut trecere.Sunt inca pe tava. Ar putea cumva o sursa a stress-ului sa fie complicatia fara rost care o adaugam vietii?
Povestea 107 Ceasca de cafea
