Povestea 180 Petrica

Petrică, ciobănaşul satului s-a hotărât să facă o glumă şi să-i păcălească pe ţăranii de pe câmpul din apropiere. Aşa că a început să strige:
– Săriţi, săriţi, vine lupul!
Ţăranii, speriaţi, şi-au lăsat treburile şi au plecat în fugă să-l salveze pe ciobănaş.
Când au ajuns, nu au găsit niciun lup. L-au văzut în schimb pe Ion, care se prăpădea de ras şi le spunea:
– Ha, ha, ha! V-am păcălit!
Foarte supăraţi, ţăranii s-au întors la treaba.
– Ar trebui să-i dăm o lecţie, că să se înveţe minte şi să nu-şi mai bată joc de nimeni! spuse o femeie.
– Nici chiar aşa! exclamă soţul acesteia. Care dintre noi nu a făcut măcar o glumă în copilăria să?
După ce au mâncat, ţăranii s-au hotărât să se odihnească puţin. Deja dormeau buştean, când, deodată, s-au auzit nişte strigăte:
– Săriţi, săriţi, vine lupul!
Toţi s-au trezit îngroziţi.S-au ridicat repede, au apucat nişte furci şi au fugit să-l ajute pe ciobănaş.
Când au ajuns, şi-au dat seama că ciobănaşul îi păcălise din nou. Dar de această dată, ţăranii s-au supărat foarte tare şi s-au întors mâhniţi la treburile lor.
Dar, pe când soarele începuse să apună, nişte ţipete au cutremurat liniştea din jur.
– Lupul, lupul, vine lupul. Ajutaţi-mă. De dată asta nu glumesc!
Însă nimeni nu venea să-l ajute. Ţăranii şi-au continuat treaba, crezând că Ion iarăşi glumeşte. Dar de dată aceasta, era adevărat: lupii au omorat cateva oi din turma pentru ca nu avea cine sa-i oipreasca. Pe mincinos nu il crede nimeni nici cand spune adevarul.