Rabinul incerca sa explice cam cum ar putea fi iadul:
-O încăpere mare, în mijlocul căreia, la foc, era o oală, şi în oală o mâncare delicioasă. În jurul focului şedeau oameni care aveau în mâini linguri lungi şi scoteau mâncare din oală. Dar aceşti oameni arătau palizi, slabi şi neputincioşi. Era o tăcere de moarte. Deoarece cozile lingurilor erau aşa de lungi, ei nu puteau să ducă mâncarea la gură şi astfel să se hrănească.
Raiul poate fi o altă încăpere care arăta la fel ca prima. În mijloc era un foc; la foc era o oală cu mâncare la fel de delicioasă, şi câţiva oameni, cu linguri lungi în mâini, stăteau în jurul focului. Aceştia însă arătau bine, sănătoşi şi fericiţi şi se întreţineau bucuroşi. Ei nu se hrăneau pe ei înşişi, ci foloseau lingurile lungi pentru a da de mâncare unul altuia.