Povestea 253

La un batran a venit intr-o zi un baiet pentru a-i cere sfat:
– As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
– Vino cu mine!– i-a raspuns batranul.
L-a dus pe tanar unde incepea padurea, si i-a spus:
– Vezi acest vlastar, stii ce este ?
– Da, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Baietul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baietul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, batranul i-a spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se baietul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
– Acum scoateti bradul falnic de acolo.
– Dar acel copac a crescut mare. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
– Relele apucaturi din suflet sunt la fel ! Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Omul chibzuit nu amana niciodata sa-si faca curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.