Un tânăr călugăr aflat de câțiva ani la o mănăstire a fost foarte impresionat când l-a auzit într-o dimineață pe maestrul lor zicând:
-În sfârșit mi-am dat seama: De fapt Buddha este mintea ta !
Un sentiment de bucurie a pus stăpânire pe el pentru prima oara după o lungă perioadă de lipsuri. A hotărât să meargă în pădure și să mediteze singur la aceast adevăr .
Mulțumirea s-a așezat asupra lui in anii ce au urmat: I se revelase adevărul suprem la care reflecta in fiecare meditație
Într-o zi s-a întâlnit cu un călugăr care plecase de la aceeași mănăstire și hotărâse să cutreiere lumea impraștiind învățătura acumulată.
-Ce învățături mai sunt pe la noi la mănăstire ? Eu am plecat când maestrul și-a dat seama că Buddha este mintea noastră .
-Ahh, nu ai auzit ? chiar următoarea săptămână ne-a declarat că a greșit E sigur că Buddha nu este mintea noastră!!