Un print a auzit de la un sfetnic ca fericirea e o comoara. Asa ca s-a hotarat sa gaseasca comoara si a plecat in lume.
La inceput ca cautat-o in placere si senzualitate, apoi in bogatie, apoi in faima si putere. Timpul a trecut . Primele fire de par carunt au inceput sa apara cand a inceput sa se simta rau. S-a intors acasa si medicul palatului i-a zis ca nu va avea o viata lunga , mai are dar 100 zile de trait .
S-a hotarat sa imparta cu ceilalti oameni experientele adunate in cautarea sa.
O stare de bine crescanda pe masura ce puterile ii secatuiau cu fiecare zi se instala.
A inteles ca pentru el fericirea era in ce putea sa imparta cu altii. Se simtea tot mai iubit si apreciat. Invataturile catre oameni de a se multumi cu ce au , il surprindeau si pe el si ii faceau lui mai mult bine decat oamenilor. Ultimele lui cuvinte au fost: ‘Fericirea e inauntrul nostru !”