O omida micuta a inceput sa coboare pe tulipna copacului.
-Unde te duci? a intrebat-o furnica?
Am visat foarte frumos azi noapte. Se facea ca priveam in jos din varful muntelui toata valea. Vreau sa-l implinesc.
-Esti nebuna! Cu piciorusele tale mici nu o sa ajungi acolo.
S-a intalnit cu lacusta care i-a zis:
-O piatra va fi un munte , o baltoaca va fi mare, orice trunchi de copac un efort urias.
Lasa-te pagubasa!!
Dupa 2 zile de efort neintrerupt,deodata a simtit nevoia sa se odihneasca. Un arhitect nevazut ii conducea munca de a face un culcus nemaiintalnit. Cand a cazut franta de oboseala intr-un somn adanc era deja invelita complet intr-o panza alba.
Vestea s-a raspandit printre vietati si toate veneau sa vada mormantul omidei ce a avut un vis imposibil si rosteau cuvinte dezaprobatoare.
Dupa cateva zile a venit si scarabeul care a asistat la craparea mormantului si aparitia unei vietati frumoase cu antene , aripi si culori vii care a zburat pe varful muntelui sa admire valea de sus.
Degeaba a povestit altora, toti erau neicrezatori